BUNICU

Ochii a-mi plang si sufletul m-apasa,
Inima m-ie slabita de ani scursi din viata.
Te vad plingand si doru-l ma sfasie.
Ce pot sa fac? numai Dumnezeu-l nostru stie.

Au trecut ani cu inpliniri esecuri,
Am fost tare si nu mam dat inlaturi.
Si nici acum cand ani au trecut,
Cred ca sant tare dar, totu-i cam pierdut.

Nu este zi in care sa-nu plang,
Sa-ma condamn, pentru durerea ce singur mi-am facut.
Ca team lasat sa pleci de langa mine,
Cand ere-ai mare si totul erea bine.

Team dus departe langa Mama ta,
Si-am ramas singur doar cu durerea mea.
Dar sa stii Denisa ca Bunicu-l tau,
Te asteapta acasa cu mult drag si dor.

Tea-m crescut de mica, ca pe-o floricica,
Tea-m iubit mai mult ca pe o printesa,
Mia-si fi dat si viata ca sa-ti fie bine,
Dar sa schimbat complect ,atunci cand ai plecat de langa mine.

Si fre-o data-n viata cand ai sa mai vii,
Si nai sa-ma gasesti printre cei vii,
Sa stii draga mea ca eu unde sant am sa te privesc,
Si am sa-ma bucur, ca la mine inca te gandesti.

BUNICUL TAU.(bunu)