CATRENE
Viata nu-i decit un joc monoton in careesti sigur ca vei cistiga doua lozuri:durerea si moartea. Ferice de copilul care-a murit in ziua in care s-a nascut! Ferice mai ales de acela care n-a venit pe lume!
Tot atat de repezi ca apele raului sau ca vantul pustiului, zilele noastre fug. Doua zile cu toate-acestea, ma lasa nepasator: aceea care-a trecut ieri si aceea care va sosi miine.
Savantii si inteleptii cei mai ilustri au mers prin intunericul nestintei. Cu toate acestea, dinsi au fost facliile epocii lor. Ce-au facut? Au rostit cateva fraze confuze, si-apoi au adormit.
Nimeni nu poate sa-nteleaga ceea ce e misterios. Nimeni nu e-n stare sa vada ceea ce se ascunde sub aparente. Toate locuintele noastre sint trecatoare, afara de ultima: pamantul. Bea vin si sfirseste odata cu vorba!
In manastiri, in sinagogi si in moschei se refugiaza slabii pe care ii inspaimanta infernul, Omul care cunoaste maretia lui Dumnezeu nu seamana in sufletul sau relele seminte ale groazei si-ale implorari.
Binele si Raul isi disputa superioritatea aici pe pamint. Cerul nu-i raspunzator nici de fericirea, nici de nefericirea pe care ne-o aduce destinul. Nu multumi cerului si nicinu-l invinui… Lui nu-i pasa nici de bucuriile nici de durerile tale.
Somn pe pamint, somn sub pamint. Pe pamint, sub pamint, trupuri intinse. Neant pretutindeni. Pustiu al neantului. Uni se nasc, altii se duc.
Batrina lume pe care-o strabate in galop calul alb si calul negru al Zilei si al Noptii, tu esti tristul palat in care o suta de regi au visat gloria si alti o suta au visat Iubirea si s-au desteptat plingind!
Uita c-ar fi trebuit sa fii rasplatit ieri si ca n-ai fost! Fii fericit! Nu regreta nimic! Nu astepta nimic! Ce ti-e sortit e scris in Cartea pe care-o rasfoeste la-ntamplare vantul Erernitatii.
Nasterea mea n-a adus nici cel mai mic castig Universului. Moartea mea nu-i va micsora nici imensitatea, nici splendoarea. Nimeni n-a putut sa-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca.
Nu ma tem de Moarte. Prefer aceasta fatalitate aceleia care mi-a fost impusa din clipa in care m-am nascut. Ce e Viata? Un bun care m-ia fost incredintat fara voia mea si pe care ii voi inapoia cu nepasare.
Ai grija calatorule! Drumul pe care-l strabati e plin de primejdii. Sabia destinului e foarte ascutita. Daca in drum vei da de migdale dulci, nu le culege,-sint otravitoare.
In vartejul vieti fericiti sunt numai acei care se cred savanti si acei care nu vor sa se instruieasca. Am cautat sa dezleg toate tainele Universului si m-am antors in singuratatea mea, invidiind orbi pe cae-i intalneam.
Sarmane om, tu nu vei sti niciodata nimic! Tu nu vei lamuri niciodata macar unul din misterele care ne-nconjoara. Fiindca religia iti fagadueste paradisul, ai grija sa-ti infaptuesti unul pe pamant, caci celalant poate nu exista.
De ce atata blindete,atata duiosie la-nceputul dragostei noastre? De ce atatea dezmierdari, atatea delicii, pe urma? De ce acum singura ta placere e sa-mi sfasii inima? De ce?
Iata singurul adevar: sintem pionii misterioasei partide de sah jucata de Dumnezeu. Ne muta, ne opreste, ne muta iar, apoi ne-arunca unul cate unul in cutia Neantulu.
Omule, fiindca aceasta lume e-o amagire, de ce te tulburi, de ce te gindesti vesnic la starea ta mizerabila? Lasa-ti sufletul in voia-n-timplari! Soarta ti-e scrisa. Nici o stersatura n-o va schimba.
Doamne, ai antins mii de curse pe drumul pe care mergeam si-ai zis: ,,Vai de-acei care nu le vor ocoli!” Tu vezi totul tu stii totul. Nimic nu se-ntampla fara voia ta. Santem oare raspunzatori de greselile noastre? Poti oare sa ma-nvinuesti de revolta mea?
Priveste in jurul tau! Pretutindeni mhnire, neliniste si deznadejde. Prietenii cei mai buni ti-au murit. Tristetia ti-e singurul tovarasi. Dar sus capul! Intinde miinile! Prinde ceea ce doresti si ceea ce poti s-ajungi! Trecutul e-un cadavru pe care trebuie sa-l ingropi.
